Tehnologie de citire , utilizate in constructia scanerelor , istorie si prezent
LED
O singura dioda emitenta ilumineaza o mica parte dintr-un cod de bare si o fotocelula masoara cantitatea de lumina reflectata. Pe masura ce LED-ul si fotocelula se deplaseaza de-a lungul unui cod de bare, tiparul format din linii si si spatii este capturat si decodificat. In cazul unui cititor in forma de bagheta, lumina este concentrata de o biluta transparenta situata in varful cititorului; pentru a citi, user-ul trebuie sa treaca bagheta pe deasupra unui cod de bare. In general, varful cititorului in forma de bagheta trebuie sa atinga suprafetele imprimate cu coduri de bare. Cititoarele cu fanta (slot) arata ca cele pentru citirea cartilor de credit; in acest caz, LED-ul si fotocelula sunt fixe, citirea facandu-se la trecerea prin fanta a suprafetelor imprimate cu coduri de bare.
Atat timp cat operatorul poate deplasa cititorul de la un capat la altul al suprafetelor imprimate cu coduri de bare la o viteza constanta si fara a depasi locul imprimat cu coduri de bare, latimea maxima pentru orice coduri de bare este, teoretic, nelimitata.
CCD
CCD vine de la Charge-Coupled Device; se refera la o singura linie de celule fotoelectrice pe un singur cip semiconductor. Spre deosebire de cazul unei singure celule fotoelectrice ce poate vedea doar o parte din codul de bare, un cititor CCD poate vedea intregul cod de bare dintr-o data. Codul de bare este iluminat de o linie de diode emitente incorporate in cititor.
Cititoarele CCD sunt disponibile si in modele bidimensionale; aceste tipuri de cititoare sunt asemenea unor camere de luat vederi in miniatura si pot captura o imagine bidimensionala (de forma unui patrat). Tipul acesta de cititor este adesea numit "Imager" si este folosit pentru citirea de coduri de bare bidimensionale ca "PDF-417", "Data Matrix" sau "Maxicode". Tinta formata din coduri de bare este iluminata de un grup de diode emitente.
Cititoarele CCD nu au nevoie sa intre in contact cu suprafetele imprimate cu coduri de bare, dar distanta de lucru este destul de limitata. Majoritatea acestor cititoare au distanta de lucru cuprinsa intre 6.35 mm si 25.4 mm; exista totusi cateva produse ce au o distanta de lucru un pic mai mare. Dimensiunea suprafetei pe care senzorul din cititor o poate citi limiteaza suprafata maxima pe care o pot avea suprafetele imprimate cu coduri de bare; daca acele coduri de bare sunt mai mari decat cititorul, atunci nu pot fi citite.
Laser
Cititoarele laser folosesc un singur cap de citire mobil pentru a ilumina codul de bare si o singura celula fotoelectrica pentru a primi lumina reflectata. Majoritatea acestor cititoare balanseaza raza laser orizontal folosind o oglinda controlata electronic. Cititoarele laser sunt rapide si precise si pot deseori citi coduri de bare mai dense ce nu pot fi citite folosind celelalte tehnologii. Primul avantaj al unui cititor laser este distanta de lucru; deoarece raza laser diverge foarte putin in functie de distanta, cititoarele de acest tip au o distanta de lucru cuprinsa in intervalul 2.54 cm si 30.48 cm. Crescand puterea laserului si ascutind unghiul de balansare al razei, cititoarele speciale pot citi coduri de bare la distante apreciabile (9 - 12 m). Deoarece raza laser este balansata orizontal la un unghi fix, lungimea codului de bare ce poate fi citit creste odata cu distanta; daca un cod de bare este prea lat pentru raza laser, cititorul trebuie putin indepartat fata de codul de bare.
Cititoarele laser de coduri de bare bidimensionale balanseaza raza atat vertical cat si orizontal in acelasi timp, formand astfel un tipar de baleaj. Acest tip de cititor de coduri de bare este folosit pentru a citi coduri de bare tip "PDF-417".
Cititoarele laser cu citire incrucisata foloses oglinzi pentru a crea o retea de raze de citire. Acest tip de cititor este folosit indeosebi in deosebi in magazine la casele de marcat avand avantajul ca atunci cand un cod de bare este trecut prin dreptul cititorului sansele ca una din raze sa-l citeasca sunt foarte mari; operatorul nu este nevoit sa pozitioneze cu precizie zona imprimata cu coduri de bare. Rezultatul: o operare mult mai rapida. O caracteristica a acestui tip de cititor este ca partea optica poate fi astfel proiectata incat, aparent, exista mai multe raze de citire ce sunt generate din puncte diferite ale cititorului (in fapt, totul se datoreaza oglinzilor; exista doar o raza laser). Acest lucru da cititorului posibilitatea de a citi si in zonele neexpuse direct catre cititor; cu cat este mai mare separarea dintre punctele de origine cu atat efectul descris anterior este mai puternic (cu atat creste si dimensiunea cititorului).
Unele cititoare de tipul celor descrise mai sus folosesc nu disc holografic rotativ in loc de oglinzi pentru a orienta razele laser. Acest tip de cititor este deseori montat deasupra transportoarelor cu banda pentru a citi coduri de bare de pe pachete. Cu un platou de dimensiuni mari, efectul generat de acest disc face posibila citirea de coduri de bare indiferent daca acestea se afla pe partea orientata spre cititor sau nu.
CUM NE PROTEJEAZA AFACEREA UN CANTAR CU DUBLU INTERVAL
Cele mai populare cantare in ziua de azi sunt cantarele cu o capacitate maxima de cantarire de 15 kg, ceea ce inseamna ca cea mai mica diviziune sesizata de cantar este de 5g. Reglementarile in vigoare impun ca in momentul cantariri sa se stabileasca TARA (greutatea amblajului – clientul sa plateasca doar greutatea produsului propriu-zis, nu si ambalajul).
Considerand ca fiecare produs proaspat inainte de a fi cantarit se introduce intrun ambaj care de obicei este o punga de hartie sau PVC. Greutatea respectivei pungi este minim 2,6g, ceea ce inseamna ca la fiecare produs cantarit pierdem 2,4g(suntem obligati sa setam TARA la 5g-greutatea minima sesizata de cantar).
O pierdere infima, veti spune, insa considerand un volum de minim 250 de cantariri zilnice, ajungem la o pierdere de 18 Kg/ luna , 216 Kg/an. Aceasta pierdere se poate elimina folosind un cantar cuDublu Intereval.
Ce inseamna Dublu Interval ?
Dublu Interval 6KG/15KG inseamna, daca un produs are pana in 6 kg diviziunea minima este de 2g, respectiv greutatea pungii va fi sesizata, si va putea fi setata la 2 g., ceea ce inseamna eliminarea pierderii complet.
Din moment ce aveti nevoie de un cantar nu mai bine ar fi acesta un cantar cu Dublu Interval ?
Cantarele Mettler-Toledo cu Dublu Interval sunt cele din gama 8442 si bPro.
Reglementarea RFID in Uniunea Europeana
RFID (Radio-frequency Identification- Identificarea prin Radio Frecventa) este o metoda de indentificare automata ce se bazeaza pe inmagazinarea si transmiterea de date utilizand un dispozitiv de emisie-receptie numit RFID. Un dispozitiv RFID este un obiect care se poate atasa sau incorpora intr-un produs, animal sau persoana, cu scopul de a fi indentificabil prin unde radio. Dispozitivul pe care se bazeaza RFID contine un cip silicon si o antena. Exista RFID pasive (ce nu au nevoie de o sursa interna de energie) si active (cu propria sursa de energie interna). RFID este, practic, un sistem de identificare asemanator tehnologiei cu cod de bare. Tehnologia RFID a fost inventata acum peste 60 de ani, dar a inceput sa fie din ce in ce mai folosita si in Europa, pe scara larga in ultimii ani, atat de firme private in special pentru etichetarea produselor, dar si de guverne care introduc taguri RFID in documentele de identificare (pasapoarte, carte de identitate, etc.) Conform estimarilor Comisiei Europene, peste 600 de milioane de taguri RFID au fost vandute in 2005, iar estimarile arata ca in 2016 ar putea fi vandute de 450 de ori mai multe. Valoarea intregii piete a RFID (incluzand sistemele si serviciile) in UE a fost de 2.2 miliarde de euro si ea ar putea ajunge la 20.8 miliarde de euro in numai 10 ani. In aceste conditii sunt de inteles activitatile desfasurate de Comisia Europeana, lansate la CEBIT in 2006, care au cuprins o serie de intalniri privind aplicatiile RFID, reactia consumatorilor, standarde si interoperabilitate, dar si eventuale cerinte de management al spectrului de radio-frecvente. Exista insa si cateva controverse legate de cipurile RFID si care se axeaza pe cateva categorii cheie.
Securitatea RFID Lipsa securitatii in tagurile RFID a fost deseori subiectul conferintelor specialistilor in securitate, ei fiind contrazisi de fiecare data de producatorii de taguri RFID care sustin ca aceste probleme au fost deja depasite. In martie 2006, in cadrul conferintei RSA din San Jose, Adi Shamir a aratat ca se pot depasi mecanismele de securitate in tagurile RFID prin trimiterea unei parole gresite catre un tag de 8 biti care ar rezulta in utilizarea de energie suplimentara. Industria a replicat ca deja exista cipuri cu securitate pe 32 de biti, care ar mari numarul de optiuni la o parola de la 256 la 4 miliarde. In aprilie 2006 cercetatorii Melanie Rieback si Patrick Simpson, impreuna cu Andy Tanenbaum, de la Univesitatea Libera din Amsterdam, au dovedit posibilitatea de a introduce virusi in tagurile RFID. Iar in acelasi an un expert de securitate german, Lukas Grunwald, a facut o demonstratie despre cum se pot clona noile pasapoarte germane care au integrate cipuri RFID pentru o mai buna securitate. Smart Card Alliance a contrazis rezultatele, aratand ca, chiar daca datele de pe cip nu sunt incriptate, acesta este semnat digital de autoritatea care emite pasaportul si, deci, orice modificare ar fi vizibila la un control. Noile pasapoarte emise de Marea Britanie la sfarsitul lui 2006 au incriptat datele stocate in tagurile RFID. Dar codurile de securitate au fost “sparte” in mai putin de 48 de ore.
Utilizarea RFID si viata privata Exista numeroase studii care discuta si modul cum tagurile RFID pot afecta viata privata a persoanelor. In ceea ce priveste produsele etichetate, cel ce cumpara un anumit bun poate sa nu stie de existenta tag-ului sau de posibilitatea de eliminare. Mai mult, tag-ul poate fi citit de la distanta fara ca tu sa stii de aceasta. Posibilitatea ca oricine cu un cititor RFID sa identifice persoanele dupa obiectele pe care le poarta sau le poseda, a fost subliniata si de raportul Economist Intelligence Unit „RFID Comes of Age“. Autorii au sugerat necesitatea ca tagurile RFID sa fie dezactivate la iesirea din magazine. Probleme si mai serioase sunt puse de implantarea cipurilor RFID la oameni. Nu este vorba de SF, Autoritatea Americana federala pentru Medicamente si Alimente (Food and Drug Administration – FDA) a permis inca din 2004 implementarea de taguri RFID pasive in unii pacienti (sub piele). Cipul nu ar contine date medicale, ci stocheaza un numar unic care permite identificarea lor rapida intr-o anumita aplicatie software medicala. Aceleasi implanturi sunt folosite si de clubul Baja Beach din Barcelona, pentru abonatii care nu mai vor sa stea la coada. Exista si critici din partea grupurilor religioase care considera ca tagurile RFID vor permite identificarea umana care duc la numarul Diavolului 666 prevazut in Apocalipsa.
Consultarile Comisiei Europene Avand in vedere si problemele expuse mai sus, Comisia Europeana a decis sa deschida o serie de consultari care sa identifice daca este necesara o reglementare unitara a RFID, care sa nu fie o bariera in dezvoltarea sectorului, ci insa sa impulsioneze introducerea RFID. O parte dintre probleme, cum ar fi de exemplu standardizarea pentru interoperabilitate si alocarea radio-frecventelor comune in Statele Membre UE vor depinde de auto-reglementare si de organismele de standardizare din Europa. Exista in acelasi timp si o serie de probleme de interes public, in special cele legate de protectia datelor si securitate, unde Comisia a propus un chestionar public care sa ajute la realizarea unui consens cu privire la chestiunile tehnice, juridice si etice, legate de RFID si, daca este necesar, sa intervina cu masuri de reglementare. Chestionarul, la care au raspuns peste 2200 de persoane fizice si juridice, a aratat ca doar 15 % dintre cei care au raspuns considera ca problemele RFID trebuie lasate doar industriei pentru auto-reglementare. In schimb 55% dintre respondenti si-au aratat ingrijorarea fata de problemele legate de viata privata si au cerut ca legile sa fie schimbate astfel incat informatia colectata de firme sau guverne sa nu faca obiectul unui abuz. Comisarul European pentru Societate Informationala, Viviane Reding, care a sustinut activ acest proces, considera ca unele masuri pentru rezolvarea acestor temeri pot fi etichetarea corecta a tagurilor si mai multa transparenta in ceea ce priveste riscurile si oportunitatile RFID.
Lectia Nr.2 : „BATRANUL” COD DE BARE
Azi, codurile de bare sunt scanate de peste zece miliarde de ori pe zi in lumea intreaga. Dupa 35 de ani de existenta, codurile de bare sunt atat un jurnal al vietii moderne, cat si simboluri culturale ale eficientei reci, ale tehnicilor de identificare si de control.
Designul era simplu: 59 de linii albe si negre. Iar obiectivele inventatorilor lui erau si ele destul de simple: sa scurteze statul la coada la bacanie si sa le dea supermarketurilor o noua metoda de a-si urmari stocurile. Dar codul de bare a facut istorie din dimineata zilei de 26 iunie 1974, cand a fost folosit pentru prima data ca sa marcheze pretul unui pachet de guma Juicy Fruit - 67 de centi. Acum, codurile de bare sunt folosite la imbarcarea pasagerilor in avioane si la urmarirea traseului coletelor.
Codurile de bare ii ajuta pe bolnavii de diabet sa-si dozeze cantitatea de glucoza si pe cercetatori sa studieze obiceiurile de polenizare ale albinelor. Au inspirat chiar si un joc video, “Barcode Battler” in 1991. Micile secvente de linii albe si negre au jucat un rol in cursa prezidentiala din 1992, cand, intr-o pauza de campanie, George Bush senior, care candida pentru realegere impotriva lui Bill Clinton, a parut bulversat de ceea era de multa vreme deja o banalitate tehnologica.
“Erau ieftine si erau necesare”, spun George J. Laurer, care era deja un inginer veteran la IBM in 1970, cand a fost rugat sa conduca o echipa insarcinata cu crearea unui sistem de citire la casa pentru bacanii. “Si e si eficient. Aceste trei lucruri au avut probabil o importanta mai mare decat oricare altele.” Acum in varsta de 84 de ani si la pensie, Laurer continua sa fie promotorul inventiei lui, desi codurile de bare sunt deja concurate de tehnologii mai sofisticate. Identificarea prin frecvente radio sau RFID este unul dintre acesti concurenti. RFID foloseste aceeasi tehnologie ca sistemul de inchidere centralizata a masinii sau cartelele de acces in cladiri si le permite comerciantilor sa identifice si sa urmareasca anumite marfuri fara sa le aiba neaparat in raza vizuala. Dar chiar daca marii jucatori ca Wal-Mart si Procter & Gamble au adoptat tehnologia RFID, sectorul de retail a ramas conservator, in special din cauza preocuparilor cu privire la costuri. Codurile de bare, la urma urmei, costa cate o jumatate de cent fiecare, in vreme ce etichetele electronice folosite de RFID costa peste cinci centi fiecare.
Ca urmare, o mare parte dintre furnizorii Wal-Mart au refuzat solicitarea companiei de a adopta noua tehnologie. “Aceasta noua tehnologie deja s-a cam ars”, sustine Bob Sanders, un executiv de la Motorola ce a condus la un moment dat compania care a dezvoltat primul cititor manual de coduri de bare. Un purtator de cuvant al Wal-Mart, John Smiley, a recunoscut ca “am ajuns la realism”, dupa efuziunea initiala cu privire la RFID, “generata de media” in 2003. Dar tot el adauga ca Wal-Mart va continua sa introduca noua tehnologie. Codurile de bare au evoluat ca sa se adapteze concurentei. In ultimii doi ani, matricele in doua dimensiuni, care seamana cu niste jocuri de table suprapuse si incorporeaza mai multa informatie decat codurile de bare, au intrat in uz in Japonia si au patruns si in America. Telefoanele mobile echipate cu tehnologie ce scaneaza aceste modele le pot citi si pot afisa apoi coduri de bare care, spre exemplu, pot fi folosite in loc de bilet la un concert sau la imbarcarea in avion.
Laurer isi reaminteste ca mai multe schite, inclusiv un simbol circular, au fost puse in discutie inainte de adoptarea a ceea ce azi se numeste codul universal de produs, numele familiarului format care foloseste 30 de linii negre si 29 de linii albe ca sa exprime 12 biti de informatie intr-un cod binar. Cele 12 cifre nu sunt altceva decat “o adresa unde sa cauti informatia” intr-o baza de date, spune Laurer. Cand desenul initial a fost propus unui comitet de experti de la Massachusetts Institute for Technology in 1972, spune el, a fost returnat cu o singura recomandare: fontul cu care erau scrise “caracterele lizibile de ochiul uman” (cifrele de sub codul de bare) sa fie schimbat cu un altul, asteptat sa devina in curand lizibil si de masini si astfel sa suplineasca modelul cu bare.
“Erau absolut siguri ca in cativa ani nimeni nu va mai citi codul de bare”, spune Laurer. “Ei bine, s-au inselat.” Laurer spune ca nici IBM si niciunul dintre ceilalti dezvoltatori nu au patentat codul de bare, desi producatorii platesc o taxa minima anuala unui grup non-profit, GS1, ca sa acopere costurile administrative de supraveghere a standardelor internationale. Sharon Buchanan era o casiera in varsta de 31 de ani la supermarketul din Troy, statul Ohio, in ziua cand au fost introduse primele coduri de bare. Una sau doua alte casiere erau la munca in acea zi, dar ea a fost aleasa sa lucreze la casa de iesire, dupa cum a povestit intr-un recent interviu. “Eram putin nervoasa la vremea respectiva”, spune ea. “Ma gandeam: daca nu functioneaza? Toata lumea facea poze, fotoreporterii, presa locala, oamenii din oras. Dar pana la urma a mers foarte bine. Cred ca au fost cele 15 minute de glorie ale mele.”
Cu toata efuziunea din acea zi, adoptarea codurilor de bare a fost lenta si treptata. Ani de zile, comertul a fost ingreunat de clienti ce refuzau sa cumpere produsele cu coduri de bare, de teama sa nu fie inselati la casa de marcat, pentru ca produsele nu mai aveau pretul scris pe ele. La acea vreme, “teoria codului de bare ca un fel de dispozitiv de supraveghere cu implicatii sociale malefice era destul de raspandita”, spune T. J. Jackson Lears, istoric al culturilor la Universitatea Rutgers din New Jersey. Dar odata cu aparitia Google Earth si a dispozitivelor de urmarire globala, acum “pare de-a dreptul inofensiv”. Codul de bare “are deja un fel de patina antica, e o expresie timpurie a impulsului de a sorta si a categorisi care anima acum marketingul computerizat si vanzarile”, adauga Jackson Lears. Pare cumva “un fel de simbol arhaic fermecator”.
Prima lectie: Ce este un cod de bare QR
Codul QR Code (Quick Response Code) este un cod de bare 2D matrix. Poate codifica pana la 2509 caractere numerice sau 1520 de caractere alfanumerice si ofera 3 nivele de control al erorilor. Cel mai mic cod QR este de 21 X 21 cells (fiecare cell codifica un bit) si poate merge in multiplu de 4 cells pana la marimea de 105 X 105 cells. Patratele din coltul din stanga jos, stanga sus si dreapta sus sunt pentru recunoasterea tipului.
Codul de bare QR a fost dezvoltat in Japonia de Nippondenso Company; a fost lansat in 1994 la targul Japan Scan-Tech si a fost inregistrat la AIM ca si standard in 1996.
